Cei care simt românește nu pot trece peste cele 99 de voturi împotriva Legii privind controlul utilizării spațiului aerian național, venite din partea parlamentarilor AUR, SOS și POT. Dintre care 55 au aparținut AUR. Lege adoptată în Camera Deputaților la 19 februarie 2025. Nici peste zecile de istericale în care Simion și-a dat poalele peste cap și a urlat ca un apucat că România se implică în mod direct în războiul din Ucraina. Cum ar fi în momentul cheie al semnării Acordului de securitate cu Ucraina, din iulie 2024, la summitul NATO de la Washington. Sau cel din timpul dezbaterii prezidențiale din noiembrie 2024, când a jurat cu mâna pe Biblie, în direct și la o oră de vârf, că dacă va deveni președinte, nu va implica țara în niciun conflict militar, provocându-și contracandidații să facă același lucru.

Scârba care i-a cuprins pe cei care simt românește l-au adus pe Simion pe dezonorantul loc patru, cu 13,86% din totalul voturilor exprimate la urne. Sau, recentul moment al doborârii în 24 de ore a trei drone rusești de către piloții militari,

când și-a dat măsura adevăratelor sentimente pe care le nutrește față de România, declarând că dronele vin și dintr-o parte și dintr-alta, fără să numească direct Rusia ca singurul responsabil pentru violarea spațiului aerian național.

Suveranismul de paradă al lui George Simion nu este decât suveica prin care își îndestulează tribul, pe Ilinca și pe Răducu, plus nesătula camarilă de patriotarzi de doi lei de care s-a înconjurat.

În această complicată ecuație geopolitică în care trăim ca națiune, România nu are nevoie de George Simion și nici de jocurile AUR făcute de un lider laș, alunecos, ambiguu și lipsit de coloană vertebrală.

Locul lui George Simion nu mai poate fi România. Aspirațiile și sentimentele lui se întâlnesc perfect cu Transnistria lui Vadim Krasnoselski, Abhazia lui Badra Gunba și Cecenia lui Ramzan Kadîrov.